Prima pagină I Știri I Tuberculoza - problemă complexă în românia

Categorii articole

Arhiva newslettere

2011
2010
2009
2008
 
Ianuarie - Martie
Aprilie - Iunie
Iulie - Septembrie
Octombrie-Decembrie
Ianuarie - Martie
Aprilie - Iunie
Iulie - Septembrie
Octombrie-Decembrie
Ianuarie - Martie
Aprilie - Iunie
Iulie - Septembrie
Octombrie-Decembrie
Ianuarie - Martie
Aprilie - Iunie
Iulie - Septembrie
Octombrie-Decembrie

Tuberculoza - problemă complexă în ROMÂNIA

| Data aparitiei: 15.06.2010 | Manuela Gheorghiu-Brânaru, UIP-TB

Tuberculoza - problemă complexă în ROMÂNIA

Tuberculoza reprezintă o importantă problemă de sănătate publică în România.

Deși nimeni nu poate fi judecat vinovat că s-a îmbolnăvit de tuberculoză, de regulă, acești bolnavi nu sunt bine priviți în societate. Omul sănătos se teme să nu se îmbolnavească și, de aceea, când află de o rudă, coleg ori prieten că are TB, neștiind cum să se protejeze, devine ostil față de pacient.

Există mentalitatea că TB e o boală rușinoasă, încât pacientul sau familia se feresc să popularizeze situația. Sunt oameni cărora le vine greu să conceapă faptul că suferă de TB. Asta nu face decât să întârzie prezentarea la medic și începerea tratamentului, timp în care pot infecta alte persoane.

Probleme apar și la reintegrarea în muncă – este primit cu rezervă de colegi și anturaj. Realitate însă e alta - un pacient tratat corect se vindecă și poate avea o viață absolut normală. Ținând cont de plurifactorialitatea transmiterii acestei boli, este necesar să identificăm resursele necesare în vederea utilizării lor cu un raport cost-eficiență optim.

Tuberculoza este o boală care se poate preveni și trata, prin intervenții coordonate la nivel național, vizând nu numai partea medicală, dar și aspectele psihologice și sociale.

Lupta împotriva tuberculozei trebuie să se abordeze multidisciplinar și intersectorial.

Adminstrarea tratamentului poate fi plăcută atât pentru pacient cât și pentru terapeut. Dacă pacientul simte că este tratat cu considerație, se poate dezvolta o relație ce va avea repercursiuni pozitive asupra comportamentul pacientului în administrarea DOT, dar și pe termen lung, în viață.

Din păcate, non-complianța este un fapt dovedit, cu care ne confruntăm. Un program coerent trebuie să se centreze pe pacient și să țină cont de nevoile sale, diferențiat.

Asigurarea unui suport material al pacienților TB, în condițiile de afectare a unui individ prin această boală, determinând îndepărtarea, sau marginalizarea din sfera preocupărilor de moment, cu dezinserție socială, profesională și familială, până la negativare și reluarea activităților curente, poate crește complianța la tratament.

Personalul care se ocupă de pacienții TB se confruntă cu probleme serioase pentru a obține complianța la tratament cea mai gravă consecință fiind extinderea tuberculozei rezistente la tratament. Acest lucru reprezintă un argument major în sprijinirea ideii că pacienții TB care nu-și urmează corect și complet tratamentul, trebuie să fie atent și permanent monitorizați în privința complianței, iar măsurile trebuie rapid instituite.