TB News

| Data aparitiei: 15.06.2010 | Manuela Gheorghiu-Brânaru, UIP-TB

Tuberculoza - problemă complexă în ROMÂNIA

Tuberculoza reprezintă o importantă problemă de sănătate publică în România.

Deşi nimeni nu poate fi judecat vinovat că s-a îmbolnăvit de tuberculoză, de regulă, aceşti bolnavi nu sunt bine priviţi în societate. Omul sănătos se teme să nu se îmbolnavească şi, de aceea, când află de o rudă, coleg ori prieten că are TB, neştiind cum să se protejeze, devine ostil faţă de pacient.

Există mentalitatea că TB e o boală ruşinoasă, încât pacientul sau familia se feresc să popularizeze situaţia. Sunt oameni cărora le vine greu să conceapă faptul că suferă de TB. Asta nu face decât să întârzie prezentarea la medic şi începerea tratamentului, timp în care pot infecta alte persoane.

Probleme apar şi la reintegrarea în muncă – este primit cu rezervă de colegi şi anturaj. Realitate însă e alta - un pacient tratat corect se vindecă şi poate avea o viaţă absolut normală. Ţinând cont de plurifactorialitatea transmiterii acestei boli, este necesar să identificăm resursele necesare în vederea utilizării lor cu un raport cost-eficienţă optim.

Tuberculoza este o boală care se poate preveni şi trata, prin intervenţii coordonate la nivel naţional, vizând nu numai partea medicală, dar şi aspectele psihologice şi sociale.

Lupta împotriva tuberculozei trebuie să se abordeze multidisciplinar şi intersectorial.

Adminstrarea tratamentului poate fi plăcută atât pentru pacient cât şi pentru terapeut. Dacă pacientul simte că este tratat cu consideraţie, se poate dezvolta o relaţie ce va avea repercursiuni pozitive asupra comportamentul pacientului în administrarea DOT, dar şi pe termen lung, în viaţă.

Din păcate, non-complianţa este un fapt dovedit, cu care ne confruntăm. Un program coerent trebuie să se centreze pe pacient şi să ţină cont de nevoile sale, diferenţiat.

Asigurarea unui suport material al pacienţilor TB, în condiţiile de afectare a unui individ prin această boală, determinând îndepărtarea, sau marginalizarea din sfera preocupărilor de moment, cu dezinserţie socială, profesională şi familială, până la negativare şi reluarea activităţilor curente, poate creşte complianţa la tratament.

Personalul care se ocupă de pacienţii TB se confruntă cu probleme serioase pentru a obţine complianţa la tratament cea mai gravă consecinţă fiind extinderea tuberculozei rezistente la tratament. Acest lucru reprezintă un argument major în sprijinirea ideii că pacienţii TB care nu-şi urmează corect şi complet tratamentul, trebuie să fie atent şi permanent monitorizaţi în privinţa complianţei, iar măsurile trebuie rapid instituite.