TB News

| Data aparitiei: 04.07.2011 | Manuela Gheorghiu-Brânaru, Inst. "Marius Nasta"

Introducerea sistemului DOT

Conceptul conform căruia administrarea medicamentelor se face sub supraveghere a fost dezvolta pentru prima dată de Wallace Fox in anii 1950 si este recunoscut sub numele de tratament sub directa observație.       Din 1991, OMS a promovat strategia de tratament sub directa observație sub numele de strategie DOTS, care a devenit in timp un adevărat brand pentru coordonarea tehnica si managementul programelor de control al tuberculozei. La noi in tara ,tratamentul sub stricta supraveghere a fost adoptă încă din anii ’70, de către profesorul Anastasatu si a fost implementat cu succes, ca un precursor al DOT-ului.

Metode de realizare şi implementare a strategiei DOT

• A crede în DOT. Pentru a putea realiza DOT în primul rând e nevoie să crezi în el şi în eficienţa sa , deja dovedită.O atitudine pozitivă va da încredere pacientului că se află pe mâini bune.
• Unde ? Administrarea se face la cabinete special amenajate, cu personal special instruit în acest domeniu,cu program flexibil.
• Confidenţialitatea. Se administrează tratamentul acolo unde se simte bine pacientul şi în condiţii de confidenţialitate absolută.
• Delegarea. În cazul în care pacientul nu poate ajunge la cabinet, se va găsi o persoană pentru a fi delegată să administreze tratamentul :asistent social, comunitar, rudă, vecin,etc., după o prealabilă instruire şi transfer de responsabilitate.

Utilizarea de stimulente.

Stimularea capacitații de acceptare a pacientului prin diferite intervenții si metode s-a dovedit deosebit de utila .

Unul din cele mai eficiente programe, utilizate astăzi în multe strategii de control al TBC este recurgerea la stimulente şi ajutoare pentru a încuraja completarea terapiei. Stimulentele sunt mici recompense date pacienţilor, pentru a-i stimula să-şi ia medicamentele sau să-şi respecte programările pentru DOT.

Motivarea personalului medical și supervizarea – inclusiv trainingul si managementul procesului de ameliorare a relațiilor cu pacientul, IEC etc.

Intervenţia psihoterapeutică

Este cea mai eficientă pe termen lung (peste 1 an), în special dacă are ca finalitate creşterea încrederii în sine, a autoeficacităţii pacientului (219,220) Aceasta se poate realiza atât prin intervenţia directă a psihologului, cât şi cu ajutorul exemplului oferit de “peer-groups”, de exemplu pacienţi HIV pozitivi, a căror evoluţie a fost favorabilă sub tratament. Familiarizarea pacienţilor cu numărul mare de medicamente şi cu restricţiile impuse de acestea au, în acest context, un rol secundar, dar neneglijabil, mai ales dacă se uzitează de acordarea unor gratificaţii materiale sau verbale pacientului compliant. (17)

  Intervenții pentru ameliorarea complianţei în TB  

Strategie	Modalităţi de punere în practică
“Antrenamentul” terapeutic	Pacientul este obişnuit cu rutinele complexe ce ţin de tratament, într-o perioadă de “antrenament” cu preparate placebo sau produse inofensive (bomboane, vitamine). Se caută existenţa unui izomorfism între aceste preparate / modalităţile de administrare a lor (după masă, pe stomacul gol, etc.) cu medicamentele reale
Consiliere psihologică (individuală sau de grup)	Se urmăreşte integrarea terapiei în programul obişnuit al pacientului, clarificarea unor aspecte ale terapiei pentru pacient, suportul personal sau telefonic acordat la nevoie.
Mnemotehnici (reminder-e)	Cutii de medicamente cu compartimente diferenţiate pe zile/ore, descrieri detaliate ale aparenţei fizice a medicamentelor
Auto-monitorizarea, de către pacient, a complianţei	Jurnale şi evidenţe ale ingestiei medicamentelor, încurajarea discutării cu medicul a abaterilor (in)voluntare de la regimul terapeutic şi a motivelor posibile pentru acestea (ex. reacţiile adverse ale medicamentelor)
Simplificarea regimurilor terapeutice	Construirea, în măsura posibilului, a unui regim terapeutic care maximizează eficienţa şi minimizează numărul de medicamente
Controlul administrării terapiei(“(DOT)	Se recomandă mai ales în cazul pacienţilor cu risc crescut de non-complianţă (toxicomani, condiţii de încarcerare, probleme psihice)

 

Alte mijloace de realizare practică

• SMS, Reminder-e de rutina pentru pacienți, în scopul reamintirii datei de tratament, utilizarea aşa-ziselor carduri de memorie.
• masuri de luat când pacientul nu vine la tratament
• Sprijinul autorităţilor publice locale și al poliţiei (masuri judiciare – prin aplicarea Codului penal - art. 383 )
• Contract scris /angajament de revenire la tratament
• sprijinul unor persoane din același mediu /grup social care ajuta un pacient sa vina la tratamentul in realizarea DOT( voluntari, membru al familiei , etc) care monitorizează direct pacientul care înghite pastilele
• protocoale intre MSF-CNAS privind îngrijirea și tratamentul bolnavilor TB neasiguraţi /asistaţi social

Tratamentul adjuvant in tuberculoza

Tuberculoza, boala cronica, infecto-contagioasa care se transmite in special pe cale aeriana, , cunoscuta de mii de ani, cu declarare nominala si obligatorie, se trateaza prin scheme de tratament foarte bine stabilite . Aceste scheme cuprind combinatii de mai multe antibiotice , ce trebuie luate timp de mai multe luni, minim 6. Acest tratament poate fi completat si prin metode alternative : meeicina naturista, homeopatie, aupunctura.

 In tratamentul tuberculozei in afara celui medicamentos anti -TB, este nevoie de medicatie   adjuvanta , ce trateaza :

-          fenomenele secundare bolii (tuse, expectoratie, dispnee, dureri , etc)

-          reactiile adverse ale tratamentului in sine ( greata, varsaturi, dureri de stomac,mancarimea pielii, etc)

-          masuri igieno-dietetice: este necesar repausul, aerul de munte in caz de tuberculoza pulmonara, sau cura heliomarina in alte forme de tuberculoza decat cea pulmonara; fara o buna alimentatie, o buna aeratie si repaus nu poate fi vorba de vindecarea tuberculozei.

Gimnastica medicala, in special gimnastica respiratorie masajul, exercitiile respiratorii vor ajuta la refacerea organismului..

Masuri de protectie impotriva raspandirii infectiei tuberculoase

Un program eficace de control al infecţiei tuberculoase presupune identificarea, izolarea şi tratarea corectă, cât mai precoce, a cazurilor de tuberculoză. Aceasta întrerupe lanţul transmiterii tuberculozei. Măsurile de protecţie împotriva infecţiei tuberculoase pot fi:

 Masurile generale  ce trebuie adoptate sunt: – tratamentul prompt al bolnavilor diagnosticaţi;

– igiena tusei (simplă, nu costă nimic, foarte eficace);

– diluţia bacililor în atmosferă prin -ventilaţie eficientă, lumină naturală (radiaţia solară),radiaţia ultravioletă (bactericidă)

– fiergerea scuipătorilor cu sodă 2% timp de 20 minute sau cu clorură de var 10-20%, cloramină 5% ş.a.;

– stregerea suprafeţelor cu dezinfectant (alcool 70%, cloramină 5%).