Despre tuberculoză :: Relaţia medic-pacient

Prima pagină I Despre tuberculoză I Relaţia medic-pacient

Categorii articole

Arhiva newslettere

Relaţia medic-pacient

| Data aparitiei: 26.09.2011 | Manuela Gheorghiu-Brânaru, Inst. "Marius Nasta"

RELAŢIA MEDIC-PACIENT

Vorbim de mult timp despre tuberculoză. Acum ştie toata lumea (sau cel puţin aşa sper!) că este o boală infecto-contagiosă, cu declarare nominală obligatorie, care se datorează bacilului Koch şi este perfect vindecabilă printr-un tratament corect şi complet aplicat de către cadre medicale specializate. Tratamentul este de lungă durată, de aceea relaţia medic-pacient trebuie să funcţioneze în parametrii optimi. De aceea, vă propun să analizăm câteva aspecte ale relaţiei medic–pacient.

Nu se poate vorbi despre relaţia medic-pacient fără a şti ce anume determină această relaţie, adică boala.

Ce este boala? Dar sănătatea?

OMS a definit sănătatea astfel: este acea stare de bine complet - fizic, mintal şi social, şi nu consistă numai din absenţa bolii sau infirmităţii.

Această definiţie, general acceptată, nu identifică sănătatea cu absenţa bolii, ci o consideră ceva mult mai complex.

Balanţa sensibilă boală-sănătate mijloceşte relaţia medic-pacient, şi nu se poate concepe un medic bun fără o atentă cunoaştere a psihologiei omului bolnav. Toată munca medicului trebuie dominată de o mare răspundere profesională, dublată de tact, blândeţe şi înţelegere.

Relaţia medic-pacient este complexă şi are multiple faţete.

Actul medical este în primul rând, o relaţie de la om la om. Dialogul cu fiecare pacient este unic şi trebuie să ţină cont de condiţiile date.

Simptomele sunt pentru pacient un limbaj al corpului, iar acest limbaj nu este universal, deoarece oamenii sunt unici.

Medicii au descoperit că observaţia tulbură fenomenul observat, înainte ca Bohr să fi enunţat principiile mecanicii ondulatorii. Prezenţa medicului poate influenţa, în bine sau rău, situaţia pacientului, sau poate determina o anume direcţie, chiar şi unui arid chestionar.

La rândul său, medicul este influenţat de pacientul său. Între ei se stabileşte o relaţie psihologică, ce nu poate fi benefică decât în condiţiile unei încrederi depline. În nici o altă meserie acest comportament nu joacă un aşa de important rol.

Răbdarea medicului şi limbajul folosit trebuie să fie pe măsura pacientului.

Jurământul lui Hipocrat cere medicului să facă bine şi să spună adevărul.

Formularea unui diagnostic grav trebuie facută cu tact, iar indicaţiile terapeutice pot găsi cooperare în persoana pacientului. Adevărul despre boală, spus brutal, poate fi cauza unei dureri morale, ce poate agrava suferinţa organică; durerea psihică afectează în modul cel mai grav starea bolnavului. Parkinson spunea: ,,să comunicăm pacientului atât adevăr, cât îi face bine”.

În medicină, pasiunea pentru meserie trebuie să se împletească cu dragostea pentru pacient. Ştiinţa singură nu face pe medic; profesiunea medicală este bazată pe ştiinţă, dar profund umană. Medicina este o ştiinţă, dar şi o artă a ştiinţei de a vindeca. Adresată omului, şi nu bolii, se transformă într-o meserie incomparabilă.

Un profesor recomandă studenţilor să îngrijească pacienţii aşa cum ar dori să fie ei înşişi îngrijiţi.

În funcţie de inteligenţa, experienţa şi intuiţia lui, medicul va şti să ia atitudinea adecvată pacientului. ,,Felul în care dai, face mai mult decât ceea ce dai“, spunea Corneille.

Pacienţii, la rândul lor, au o varietate de reacţii faţă de medic, în funcţie de temperamentul, caracterul, gradul lor de cultură.

Putem deosebi astfel, trei categorii de pacienţi:

Acorda întreaga încredere medicului, fără a le cere imposibilul
Văd în medic un om atotputernic, de la care cer miracole
Neîncrezători, care controlează sau pun la îndoială toate acţiunile sale.

Dialogul medic-pacient

În sanctuarele Greciei antice, Esculap nu vorbea, ci asculta. A şti să asculţi este prima condiţie a unui dialog.

Medicul şi pacientul nu privesc boala de la acelaşi nivel, datorită asimetriei informaţionale. Comunicarea dintre ei trebuie să ţină cont de aceasta. Medicul trebuie să înţeleagă nu numai boala, ci şi pacientul.

Pr. Danielopolu îşi întreba studenţii: care este primul cuvânt pe care trebuie să-l adreseze bolnavului? Răspunsul era: ce te supară, ce suferinţă ai?

Medicului i se cere confidenţialitate. Poate că faţa lumii ar fi alta dacă s-ar fi ştiut că la Waterloo, Napoleon nu a putut sui pe cal datorită unei crize hemoroidale!

Pacienţii trebuie trataţi în mod egal, indiferent de poziţia lor socială.

Ambroise Paree, chemat de rege, şi îndemnat să-l îngrijească mai bine decât pe restul pacienţilor, răspunde ,, mi-e imposibil, eu tratez pe fiecare pacient ca pe un rege“.

Cum medicul nu-şi poate selecta pacienţii în funcţie de simpatii, trebuie să se adapteze fiecăruia şi să-i poată câştiga încrederea de care are nevoie pentru a pune un diagnostic corect. Bismark cere medicului să-l consulte fără a-i pune prea multe întrebări, dar i se răspunde că ar fi mai bine să solicite un medic veterinar. El va rămâne credincios toată viaţa acestui medic sincer şi îndrăzneţ.

Medicul văzut de pacienţi

Ipostazele în care este văzut de pacienţi sunt multiple: om de ştiinţă, vindecător, magician, salvator, artist etc. Oricum ar fi, pacientul aşteaptă ajutorul medicului, într-o stare afectivă excepţională, care-i subminează obiectivitatea. Este bine cunoscută o secvenţă de gravuri de la finele Evului mediu, în care medicul este prezentat succesiv în chip de: Cristos, înger, om şi diavol, corespunzând diferitelor etape: începutul bolii, convalescenţă, vindecarea şi pretinzând onorariul.

Ughetti spunea că nu există medic la care publicul să nu găsească o greşeală. Ambivalenţa cu care este privit medicul, îl face pe pacient să diminueze calităţile şi să exagereze defectele celui care are competenţa de a-l vindeca.

Orice intervenţie a terţilor în relaţia medic-pacient, trebuie apreciată în măsura în care foloseşte pacientului, dar nu prejudiciază autonomia profesională a medicului.

Caracteristici ale relaţiei medic - pacient în societatea română de azi:

Imaturitate, datorată perpetuării unor scheme impuse
Lipsa unei legislaţii coerente, care să apere atât pe pacient, cât şi pe medic
Presiunea din partea politicului şi gestionarului unic, ce urmează o politică de impunere a costurilor.

Mai ales în atare situaţie, relaţia medic-pacient trebuie să evolueze şi să sufere mutaţii:

Pacienţi mai informaţi, capabili să se exprime, cu cerinţe de îngrijiri de sănătate în creştere, liberi să-şi aleagă medicul în care cred, şi
Medici cu independenţă profesională, obţinută prin pregătire şi comportament, şi responsabilitate profesională, dublată de confidenţialitate, ce vor asigura pacientului cea mai bună decizie medicală, adecvată numai lui.
Bază materială corespunzătoare.

Alfabetul relaţiei medic - pacient
ADEVĂR
BINE
CONFIDENŢIALITATE
DIALOG
EGALITATE
FORMARE
GESTIONARE
HIPOCRAT
INDEPENDENŢĂ
ÎNCREDERE
JUSTEŢE
LEGISLAŢIE
MEDICINĂ
NORMALITATE
OMENIE
PASIUNE
RESPONSABILITATE
SĂNĂTATE
TALENT
UMANISM
VIRTUOZITATE
ZENIT

TB News

Categorii articole

Arhiva newslettere

Relaţia medic-pacient