TB News

| Data aparitiei: 16.12.2011 | Dr. Manuela Gheorghiu–Branaru

Extras din teza de doctorat a Dr. Manuela Gheorghiu–Branaru, având titlul: ,,Proiect de implementarea, monitorizarea și evaluarea unui program de creştere a complianţei la tratament a bolnavilor TB”, susținută public în 2010

Creşterea gradului de complianţă terapeutică a pacienţilor la tratamentul antituberculos are un rol deosebit de important în atingerea obiectivelor generale ale Programului Naţional de Control al Tuberculozei (PNCT) din România şi se încadrează în tendinţele existente la nivel mondial.Tratamentul antituberculos este perceput diferit de la bolnav la bolnav, diferenţele situându-se între „este foarte uşor” şi „am nevoie de ajutor, nu reuşesc singur”. Urmarea tratamentului prescris de medic nu este perceput de pacienţi ca fiind imposibil de respectat, dar nici nu este considerat uşor de urmat.

Pacienţii aflaţi în tratament au, aşadar, nevoie de ajutor, de susţinere, de stimulare, de înţelegere şi de sprijin. Identificarea nevoilor acestora este primul pas în susţinerea complianţei acestora.

Tratamentul tuberculozei, complex şi de durată, pune la încercare complianţa pacienţilor. Studii efectuate la nivel internaţional au dovedit că proiectele de stimulare a complianţei pacienţilor au dat roade. Acestea s-au tradus în negativarea rapidă şi de durată a pacienţilor, care şi-au urmat corect şi complet tratamentul, ajutaţi prin diferite metode de creştere a complianţei. La nivel epidemiologic, efectul cel mai important este scăderea morbidităţii şi mortalităţii prin tuberculoză.

Un asfel de studiu s-a desfăşurat şi în România.

Dimensiunea eşantionului, care a rezultat din aplicarea formulei de calcul statistic asupra numărului total de cazuri de tuberculoză înregistrate în anul 2007, adică un total de 26.263 cazuri noi plus recidive, a fost de 1025. Eşantionarea şi aplicarea chestionarului au fost efectuate în anul 2008.

Subiecţii incluşi în studiu au fost pacienţi suferinzi de tuberculoză, aflaţi în tratament antituberculos, administrat sub directă observare, la cabinete de specialitate, din toate judeţele ţării.

Instrumente
Chestionarul, de tip preformat, a fost conceput prin consultare cu specialişti din domeniu, dar şi cu profesionişti implicaţi în PNCT. Acesta a cuprins 3 grupe de întrebări: socio-demografice, testarea cunoştinţelor privind tuberculoza şi complianţa la tratament. Chestionarul a fost transmis tuturor coordonatorilor PNCT judeţeni, pentru a fi distribuit în teritoriu, respectiv cabinetelor de pneumologie.

Metoda de lucru
Chestionarul a fost aplicat la pacienţi de tuberculoza, aflaţi în tratament, în toate judeţele ţării, în perioada 1.11.2008 si 15.12.2008. Au fost chestionaţi pacienţii în ordinea prezentării lor la cabinetele de tratament, o singură dată, după obţinerea consimţământului acestora.

Ţinând cont de faptul că eşantionul trebuia să conţină minim 1025 chestionare si că există 41 de judeţe, la care se adăugă cele 6 sectoare ale municipiului Bucureşti, rezultă 47 de locaţii unde a fost transmis chestionarul. Distribuţia s-a făcut în număr de 23 plus o marjă de 10% (respectiv 25) în fiecare judeţ, pentru siguranţa obţinerii numărului necesar si suficient de chestionare completate. A rezultat un număr total de 1055 chestionare.

Informaţiile obţinute din centralizarea datelor au fost analizate în funcţie de sex, vârstă, studii, apartenenţă socială, venituri şi, unde a fost cazul, acestea au fost prelucrate statistic.

Concluzii
Concluzia referitoare la opiniile pacienţilor cu tuberculoză despre modalităţile de stimulare a complianţei este că, deşi la nivel declarativ aceştia identifică îmbunătăţirea condiţiilor din spitale, creşterea calităţii medicamentelor, creşterea gradului de pregătire profesională a cadrelor medicale etc, în realitate percepţia pacienţilor cu tuberculoză este aceea că cea mai eficientă metodă de stimulare valabilă pentru propria persoană este „recompensarea celor care urmează tratamentul corect, prin acordarea unei anumite sume de bani” (13.36%).

Celelalte metode de stimulare a complianţei terapeutice declarate ca fiind cele valabile pentru propriile lor persoane, sunt următoarele:

• Îmbunătăţirea condiţiilor din spitale şi dispensare (19,34%)
• Acordarea de bonuri de masă pentru bolnavii care urmează tratamentul corect (18,86%)
• Asigurarea transportului gratuit pentru tratament şi control medical (12,99%)
• Asigurarea gratuităţii medicamentelor ajutătoare în tratamentul bolnavilor, care să atenueze simptomele (12,04%).

Concluzia este că cei mai mulţi dintre bolnavii TB consideră ca îmbunătăţirea condiţiilor oferite de sistemul românesc de sănătate şi suportul material necesar pe perioada tratamentului sunt condiţii de creştere a complianţei terapeutice.

Cercetarea expusă mai sus se înscrie în aria capitolului de cercetare din normele tehnice de aplicare ale PNCT. Implicaţiile proiectului sunt importante pentru reducerea nivelului endemiei de tuberculoză.

Rezultatele prezentate confirmă argumentat si demonstrat statistic, că, pe lângă necesitatea suportului medical şi psihologic al pacienţilor TB, suportul material poate fi decisiv în creşterea complianţei la tratament. Studiul personal efectuat asupra complianţei pacienţilor a indicat câteva direcţii de urmat în conturarea unor proiecte la nivel naţional, de creştere a complianţei la tratament.